Brandy

    Brandy este un lichior produs prin distilarea vinului. El  conÈ›ine, în general, 35–60% alcool în volum È™i este consumat de obicei ca digestiv după cină. Unele brandy sunt învechite în butoaie de lemn. Altele sunt colorate cu colorant caramel pentru a imita efectul îmbătrânirii, iar unele sunt produse folosind o combinaÈ›ie de îmbătrânire È™i colorare. Soiuri de È›uică de vin pot fi găsite în lumea vinificaÈ›iei. Printre cele mai renumite sunt Cognac È™i Armagnac din sud-vestul FranÈ›ei.

     Într-un sens mai larg, termenul de È›uică desemnează, de asemenea, băuturi alcoolice obÈ›inute din distilarea È›uicii de tescovină (din È›uica de tescovină), sau a piureului sau a vinului oricărui alt fruct (È›uică de fructe).                                                                                                                                                 

     Aceste produse se mai numesc È™i eau de vie (care se traduce prin „apa vieÈ›ii”). Originile coniacului sunt legate de dezvoltarea distilării. DeÈ™i procesul era cunoscut în vremurile clasice, nu a fost folosit pentru producÈ›ia semnificativă de băuturi până în secolul al XV-lea. La începutul secolului al XVI-lea, coniacul francez a ajutat la lansarea comerÈ›ului transatlantic în triunghi, când a preluat rolul central al vinului fortificat portughez datorită conÈ›inutului său mai mare de alcool È™i a uÈ™urinÈ›ei de transport. Canoemenii È™i paznicii de pe partea africană a comerÈ›ului erau plătiÈ›i în general cu È›uică. Până la sfârÈ™itul secolului al XVII-lea, romul a înlocuit rachiul ca alcool de schimb preferat în comerÈ›ul triunghiular.[7]

IniÈ›ial, vinul a fost distilat ca metodă de conservare È™i ca modalitate de a facilita transportul comercianÈ›ilor. De asemenea, se crede că iniÈ›ial vinul a fost distilat pentru a reduce taxa care a fost evaluată în funcÈ›ie de volum. IntenÈ›ia a fost de a adăuga apa îndepărtată prin distilare înapoi în coniac cu puÈ›in timp înainte de consum. S-a descoperit că, după ce a fost depozitat în butoaie de lemn, produsul rezultat s-a îmbunătățit față de spiritul distilat iniÈ›ial.[1] Pe lângă eliminarea apei, procesul de distilare a dus la formarea È™i descompunerea a numeroÈ™i compuÈ™i aromatici, modificând fundamental compoziÈ›ia distilatului din sursa acestuia. SubstanÈ›ele nevolatile, cum ar fi pigmenÈ›ii, zaharurile È™i sărurile au rămas în urmă în alambic. Ca urmare, gustul distilatului era adesea destul de diferit de cel al sursei originale.

După cum este descris în ediÈ›ia din 1728 a Cyclopaedia, următoarea metodă a fost folosită pentru a distila rachiul:[8]

O cucurbitace se umplea pe jumatate cu lichiorul din care urma sa se scoata rachiul si apoi se ridica cu putin foc pana cand se distila aproximativ o sasea parte, sau pana cand cea care cade in recipient era complet inflamabila. Acest lichior, distilat o singură dată, se numea spirt de vin sau È›uică. Purificată printr-o altă distilare (sau mai multe), aceasta a fost numită apoi spirt de vin rectificat. A doua distilare a fost făcută în balneo mariae È™i într-o cucurbiță de sticlă, iar lichiorul a fost distilat la aproximativ jumătate din cantitate. Acest lucru a fost rectificat în continuare atâta timp cât operatorul a considerat necesar să producă coniac.

Pentru a scurta aceste câteva distilare, care erau lungi È™i supărătoare, a fost inventat un instrument chimic care le-a redus la o singură distilare. Pentru a testa puritatea spiritului de vin rectificat, o porÈ›ie a fost aprinsă. Dacă întregul conÈ›inut a fost consumat de un foc fără a lăsa impurități în urmă, atunci lichiorul era bun. Un alt test, mai bun, a implicat să puneÈ›i puÈ›in praf de puÈ™că în fundul spiritului. Dacă praful de puÈ™că se putea aprinde după ce spiritul a fost mistuit de foc, atunci băutura era bună.[8]

Deoarece majoritatea brandy-urilor au fost distilate din struguri, regiunile lumii producătoare de È›uici excelente au fost aproximativ paralele cu acele zone producătoare de struguri pentru vinicultură. La sfârÈ™itul secolului al XIX-lea, pieÈ›ele vest-europene, inclusiv prin extensie imperiile lor de peste mări, erau dominate de È›uici francezi È™i spanioli, iar Europa de Est era dominată de È›uici din regiunea Mării Negre, inclusiv Bulgaria, Crimeea È™i Georgia. În 1884, David Sarajishvili È™i-a fondat fabrica de coniac în Tbilisi, Georgia, o răscruce pentru rutele comerciale turceÈ™ti, din Asia Centrală È™i persană È™i o parte a Imperiului Rus la acea vreme.[9]